da

Da, cred ca va fi mai bine sa trec pe adresa noua. )

“Come along now, come along with me
Come along now, and you’ll see
What is like to be free”…

in need of protection

zile in care lupt cu mine insami, cu raceala din mine. simt ca pierd. spune-mi ca nu e asa…
zile in care ma uimesc oameni din trecut cu amintirile lor si modul in care inca ma mai idealizeaza.
zile in care ma simt plina de iubire.

altfel

nu cu mult timp in urma, am schimbat ceva inauntrul meu. si a fost o despartire frumoasa, pentru ca a fost o despartire adevarata. mama statea intr-o parte si ma privea cum ma inec in plans, vorbindu-mi cu privirea, de vreme ce n-am lasat-o sa faca comentarii sau sa-mi dea vreun sfat… iar a doua zi i-am spus ca nu plangeam dupa cineva, ci dupa toate visele la care am renuntat. am renuntat la o parte din mine.
simtam nevoia sa povestesc asta aici.

acum s-au rarit noptile de insomnie si gandurile negre, fiind inlocuite cu vise bogate si multa inspiratie. ieri am inteles de ce am trac de scena si acele doua fraze pe care trebuia sa le spun in fata mai multor oameni au fost mai usor de pronuntat. acum merg pe strada cu textele unui jazz brazilian in mana si le invat cantand, chiar daca majoritatea oamenilor care ma aud isi intorc privirea curiosi. si-mi place cand ma privesc toti oamenii pe care langa trec)) ma simt mai tanara acum, mai puternica, mai libera… ies mai des in oras si majoritatea iesirilor sunt perfecte… ma simt mai vie.

trei

Mi-am facut o noua adresa de blog. A 5-a.
Apoi am inteles ca e timpul sa ma opresc.
Sa nu mai fug. In niciun mod.

Am facut niste schimbari in viata mea si am si mai multe in fata… Ma simt bine acum, mai libera si mai puternica, avand in acelasi timp libertatea de a fi slaba, fara a ma simti asa. Si ahh, ce bine e!

altfel de insomnie

“Si au asteptat un eveniment care sa le schimbe viata, dar cand a venit acel eveniment, totul a fost minunat pentru exact 24 de ore, dupa care si-au dat seama ca viata lor nu s-a schimbat deloc”. Iti imaginezi asa ceva??? te intreb cu ironie. Au revenit la aceleasi dorinte pe care le aveau acu o saptamana, vad aceleasi metode de a-si indeplini dorintele, dar fac aceleasi lucruri care nu prea au functionat pana acum… Intrebarea e: cat de mult isi doresc ce-si doresc? Nu suficient? Exact. Sau poate ca se afla in acea zona de confort in care le e bine sa le fie rau…

Iar eu ies maine in oras sa petrec ziua frumos… Sunt foarte incantata, foarte entuziasmata si ma simt minunat! Ureaza-mi distractie placuta si dezbateri provocatoare!

indiferenta

Theodore Roosevelt spunea ca cel mai bun lucru pe care il putem face e cel corect, al doilea cel mai bun e cel gresit, iar cel mai rau lucru e sa nu facem nimic. Astazi vedem foarte clar (in societate) ca indiferenta celor “buni” distruge mai mult decat raul insusi… Oare am ajuns in era in care indiferenta e asemeni cancerului?

al meu 7 aprilie.

Uneori, am nevoie doar de o cafea intr-o cafenea aproape goala, intr-o dimineata gri de primavara si de un carnet romantic in care sa scriu orice imi vine in minte.

Mi-am amintit azi de cea mai frumoasa perioada din viata mea si am sunat pe cineva sa-i multumesc. Ramane sa reiau legatura cu cel mai bun tata pe care l-am avut vreodata… Azi sunt melancolica.

reprimarea mea

A existat un moment in care ne-am impartit in 3 tabere: eu, cei cu care ma certam zilnic si indiferentii. Dupa cateva saptamani sau luni in care am luptat pentru convingerile mele, vazand ca nu ma aude nimeni (ca nu vor sa auda), am decis sa pastrez revolta pentru mine insami, s-o inabus si, in rezultat, am simtit-o pe pielea mea in dureri fizice, cand toate analizele erau perfecte.

Acum, “echipa adversa” vede foarte clar ce le-am spus eu de 1000 de ori…si nu inceteaza sa se uimeasca de faptele unui om pe care se pare ca numai eu l-am citit de la bun inceput. “Cum poate sa faca asa ceva? Credeam ca…” in fiecare zi, iar eu ma uit la ei dezamagita si mi-e mila de situatia la care am ajuns, ca sa inteleaga ceva atat de simplu. As aminti in fiecare zi de certurile uriase pe care le aveam cu ei, cand preferau sa se bucure de confortul “zilei de azi”, in loc sa incerce macar sa deschida ochii si mintea la spusele unei studente care ii iubeste si care, poate a vazut ceva din “maine”. Nu ma mai mira nimic, niciun act de lasitate sau de rautate, fiindca stiam prea bine ca asa va fi.

Stii cum e sa fii total lipsita de speranta? Te rog sa nu afli… Si nu indrazni sa pastrezi durerea inauntrul tau…niciodata.

tiparul sau

“Te rog, nu ma face iarasi sa sufar…”, mi-am repetat de cateva ori, incercand sa-mi inghit lacrimile. Mereu m-am considerat prea sentimentala. Poate de asta vreau sa analizez dragostea din punct de vedere psihologic, cu termenii potriviti…

Analizez aproape totul, in ultimul timp. Acum cred ca sunt in depresie, desi ma simt mai mult fericita decat nefericita…in majoritatea timpului… Ma cunosc mai bine decat sa ma las pacalita de metodele psihicului meu de a ascunde anumite sentimente in inconstient. Am incercat sa-mi descifrez cateva vise, la fel cum facea Freud in cartea “Despre vis”, pe care am citit-o in libraria de la Mall. Vise pe cat de incurcate, pe atat de fascinante imi transmiteau un mesaj foarte clar pe care am tot incercat sa-l reprim in ultimele luni. Mi-au luat cateva zile sa inteleg ce inseamna, dar au meritat. Spre ieri am visat ca eram inlemnita de frica, in timp ce traversam un pod. Era un pod foarte sigur, lat de vreo 2 metri si lung doar cat vreo 10 pasi, facut din lemn masiv, iar pe langa mine treceau o multime de oameni, foarte grabiti si nicidecum preocupati de “nesiguranta” lui. In plus, era in interiorul unei cladiri, nu la mare inaltime, iar eu, blocata, cautam cu ochii pe cineva la celalalt capat, cineva care m-ar fi putut ajuta sa trec…

Asta e un vis simplu. Am mai avut senzatia asta, stii. Doar ca data trecuta nu am dat atentiei faptului ca eram blocata intr-o pozitie fireasca, sa nu atrag atentia si sa nu banuiasca nimeni ce frica am in mine… Pozitia asta fireasca mi se asociaza azi cu imaginea unei persoane fericite, in ciuda a tot ce simt uneori. Dar starile se depasesc, se echilibreaza…

Ma simt bine acum, ma simt…senina si plina de dor. Azi am incredere in el si sper sa reuseasca. Cum spunea cineva, sunt ca un copac, asta fiind lucrul principal care ma defineste. Chiar mi-a placut comparatia.

e alegerea noastra

Suntem aici, acum, pentru ca aici am ales sa fim. Fiecare actiune e alegerea noastra. Daca facem ceva ce nu ne place, inseamna ca avem alte beneficii si tot alegerea noastra e sa continuam sau nu, sa ne conformam sau nu circumstantelor. Nu exista “sarmanul de mine, sunt prins in capcana”. Daca trec cativa ani si tot in capcana te afli, inseamna ca sau iti place sa fii acolo, sau iti plac privilegiile oferite de aceasta situatie. Capcanele ne pot elibera de unele responsabilitati, dar si de unele libertati.

Eu vreau libertatea cu toate responsabilitatile ei. Oare se poate obtine, fara a nega sentimentul comuniunii sociale?

Cu siguranta…